Educă-te pe tine înainte de a educa un copil

Părintele trebuie să se educe suficient înainte de a face un copil

Subiectul despre copii este unul din preferatele mele, mai ales că am absolvit o facultate pedagogică și știu cât e de complicat, teoretic, să educi frumos un copil. :). Comenius (părintele educației moderne) spunea că mintea copilului e ca o tabula rasa, adică foaie curată, pe care poți scrie tot ce dorești, dacă ar fi să traducem pentru timpurile noastre atunci ar suna cam așa: programele pe care le instalezi pe sistemul de operare al copilului sunt cele care îl ghidează în viață :).

Nu sunt mamă și nici nu îmi doresc să fiu, atâta timp cât nu mă simt suficient de pregătită să ofer o educație frumoasă și prolifică unei ființe căreia i-aș da viață. Întrebarea e de ce oamenii cresc copii, cărora nu au ce le oferi? De ce să creezi niște suflete care să crească nefericite, frustrate și bolnave psihologic? Dintr-un moft? Din satisfacerea nevoii biologice de a fi părinte sau și mai rău, pentru că ai rămas în urmă față de prietenii tăi? D. Yalom spunea: "Nu crea copii până când nu ești gata să fii un creator și să dai naștere la creatori. E greșit să faci copii din nevoie, e greșit să folosești un copil pentru a-ți alina singurătatea, e greșit să îți creezi un scut în viață din a reproduce un copil al tău".

Da, din păcate, astea sunt motivele cele mai răspândite din care oamenii fac copii fără să aibă ce le oferi: nevoia, dorința de a-și alina singurătatea, să nu evocăm aici și una din cele mai proaste metode de a "ține" alături persoana cu care formează un cuplu în viața lor (sper că nu se mai folosește această metodă infantilă :D).

Perpetuează inteligența înainte de a perpetua specia

Se spune că oamenii de rând aduc pe lume copii, iar cei care cultivă aristocrația spiritului aduc pe lume frumusețe și independență. Cât de frumos sună, nu?

Mi-am amintit de o prietenă, cu care nu am mai păstrat relațiile de ceva vreme (din cauza modului diferit de a gândi al nostru), care s-a grăbit să întemeieze o familie la vârsta de 17 ani pentru că așa era tradiția în familia ei, a devenit mamă la 19 ani, fără a se îngriji prea mult de educația ei și o dată, discutând mi-a spus că deși uneori îi pare rău că nu a avut mai mult timp pentru ea, acum nu își imaginează cum ar fi trăit fără copilul ei. Păi bine, după părerea mea asta este doar o autoamăgire și o modalitate de a-și hrăni sentimentul de vinovăție față de ea însăși, care o chinuie de mult timp.

Nu vreau nicidecum să spun că un copil e un dezastru, te împiedică să trăiești și să evoluezi, un copil e o creație minunată, doar după ce te-ai creat pe tine suficient de puternic pentru a-ți asuma această responsabilitate. Pentru că adesea femeile nasc copii fără a-și da seama câtă responsabilitate include educarea unei ființe mici, neajutorate... O educație bolnăvicioasă duce la probleme grave de personalitate a copilului, asta nu e nimic nou sub soare.

Câți dintre noi au luptat și mai luptă și acum cu programările din copilărie care le-au sabotat existența? Eu și acum mă educ, eu și acum lupt cu unele din aceste programări...  

Am dat de un citat foarte frumos pe pagina de Facebook a unei foste colege de liceu, scris de un înțelept, care suna cam așa: "Mai întâi m-am grăbit să finisez studiile, apoi m-am grăbit să am un lucru bun, apoi – să mă căsătoresc și să cresc copii, apoi m-am grăbit să-mi cresc copiii destul de mari pentru a-mi putea continua activitățile mele, apoi am ieșit la pensie... Și deodată mi-am dat seama că am uitat să trăiesc..." Așa e, toată viața ne grăbim, cât de nesătui suntem să le avem pe toate și cât mai repede fără a fi atenți la nevoile noastre interioare...

"Soțiile fericite se sinucid la ora șase" (Gabriel Garcia Marquez)

Zicala asta îmi place la nebunie. Da, deși "copiii care cresc copii" (nu e o răutate, e o constatare) par extrem de fericiți, doar ei știu gândurile și frustrările care îi încearcă. De unde crezi că vine acest termen de "depresia post-natală", prin care trece aproape fiecare mamă după ce naște? Exact, anume din frustrarea că un copil la o vârstă tânără le fură libertatea de a trăi libere, de a se autoeduca.

O autoare de cărți ce a studiat psihosomatica scria că nu toate femeile însărcinate au grețuri (e lucru știut), au grețuri doar cele organismul cărora nu este pregătit încă să primească o ființă nouă în viața lor, iar asta este reacția organismului, care se luptă din răsputeri să le aducă la cunoștință că încă nu era timpul...

Una din prietenele mele, după ce a născut un copil mi-a spus că e foarte fericită că e mamă, dar dacă ar da acum timpul înapoi nu s-ar grăbi să își asume această responsabilitate, pentru că o mamă este cea care adesea uită de ea pentru copilul ei.

Știu, ai să te întrebi cum îndrăznesc eu să scriu despre sentimentele materne dacă nu le-am trăit... Nu sunt mamă, dar prefer să studiez, să mă educ pe mine înainte de a da o educație sănătoasă unui ființe.

Relațiile copil – părinți sunt foarte complexe, deși nu par a fi. Încă mai cunosc și astăzi oameni maturi care își acuză părinții pentru anumite lucruri. Și e dureros, pentru că părinții, din neștiință, au procedat în anumite feluri cu copiii lor, nu e vina lor că nu au cunoștințe suficiente, vina lor că nu au vrut să se educe suficient înainte de a educa un copil.

"Câștigă-ți independența dacă nu vrei să ajungi o slugă" (Andreea Papp)

Atunci când vorbim de independență nu ne referim neapărat la cea financiară, deși aceasta este foarte importantă pentru a te simți confortabil, dar ne referim și la independența de a gândi, fără a lăsa pe cineva să gândească și să acționeze în locul nostru. Asta înseamnă să fii independent: să îți permiți să acționezi așa cum consideri  corect, în orice aspect al vieții tale. Lucian Blaga spunea foarte frumos că "De la viață să nu aștepți nimic, dimpotrivă, tu trebuie să îi dai totul. Numai așa vei fi scutit de deziluzii și te poți bucura de tine, de independență și puterea ta creatoare!" Ce adevăruri a scris acest om.

Ce model crezi că îi vei da unui copil dacă tu depinzi de banii bărbatului din viața ta, de modul de gândire a părinților, care ți-au dirijat viața constant, de prietenii care știu mai bine ce vrei tu pentru tine? Știai că cea mai eficientă metodă educativă este cea a exemplului propriu? Copilul face ceea ce vede la părinți, ei sunt modelul lor, pentru orice copil părinții lui sunt perfecți. Tu ce model crezi că ai putea da unui copil, dacă ar fi să devii părinte în câteva luni?

În viață culegi ceea ce semeni

Să crești, să înveți, să citești, să te informezi și să nu-ți permiți niciodată să stagnezi din evoluția ta – asta e rețeta unei autoeducații profitabile, ăsta e secretul unui om cu inteligență superioară... Bob Hope, un cunoscut actor de comedie din SUA a fost întrebat la vârsta pensionării de ce nu renunță la scenă pentru a avea o viață mai liniștită, să se bucure de pescuit sau alte activități și știi ce a răspuns? "Pentru că peștii nu aplaudă". Da, nu îți vei satisface necesitatea de 'a fi aplaudat' dacă stagnezi în evoluția ta, un om care e într-o continuă creștere e un om nou întotdeauna, de care nu ai cum să te plictisești, cu care ai întotdeauna ce discuta, ai ce alfa de la el.

De aceea datoria noastră față de noi este să nu încetăm niciodată să creăm lucruri valoroase pentru care să merităm aplauze nu doar de cei din jur, ci mai întâi de la noi! Benjamin Franklin spunea că "Unii oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt înmormântați până la 75". Asta e cel mai trist lucru, să fii un mort viu care își duce existența și trăiește după programările cuiva. Acum dacă aș face legătura cu nașterea unui copil aș spune cu certitudine că orice copil își dorește părinți cu care să se poată mândri, pe care să nu îi ascundă de prieteni și colegi, asta e cel mai mare cadou pe care îl poate face un părinte copilului său. Copiii cresc frustrați când părinții lor nu au nicio valoare de oferit lor și celor din jur.

Toate problemele de ordin psihologic (fobii, boli psihice, ticuri nervoase) își au rădăcinile în copilărie. Subconștientul nostru este ca un burete care absoarbe tot, iar apoi e foarte greu să lupți ani și ani pentru a te trata de aceste "moșteniri" ale insucceselor din familie. Acum ține de tine dacă vrei sau nu să faci un copil înainte de a fi tu suficient de educat... Un copil e o minune atunci când ești sigur că ai crescut suficient pentru a crește și a modela un alt suflețel alături de tine! :)