Tratează-te de perfecționism, alege perfecționarea ca un mod sănătos de viață

A te compara cu alții înseamnă a renunța la tine

De ce crezi că te-ai născut pe acest pământ?

De ce te-ai născut anume în această țară, în această familie, sărac/ă sau bogat/ă?

Louisa Hay (o autoare pe care am îndrăgit-o la nebunie), în cărțile ei motivaționale (și foarte profunde de altfel), spune că noi suntem cei ce ne alegem părinții înainte de a ne naște, căutăm acei părinți care să reflecte cel mai bine tiparul mental asupra căruia trebuie să lucrăm în această viață.

Dacă crezi sau nu în legea karmei și viețile pe care le-ai trăit anterior este alegerea ta. Cert este că suntem aici și acum pentru a îndeplini o misiune, pentru a ne perfecționa, pentru a fi mai buni azi decât ieri și pentru a învăța în fiecare moment în care respirăm.

Deci, frumoasă ființă ce ești și te-ai născut pe această lume, nu ești întâmplător aici, nu ai niciun drept moral să te compari și să îți dorești să trăiești viața altei persoane.

Să te compari cu cei din jurul tău e una din cele mai proaste alegeri pe care le poți face. Unica comparație pe care ți-o sugerez este să te compari cu tine, cu cea/cel care ai fost ieri și cu cea/cel care ești azi, cu cât ai evoluat, cum ai crescut, ce ai învățat, cum te simți în pielea ta azi? Dacă răspunsul la aceste întrebări este mai bine ca ieri, atunci te felicit.

Ți-a mai spus cineva până acum că ești o ființă unică, specială, ce are o misiune în această lume? Dacă nu, atunci lasă-mă să fiu prima care o fac :). Da, toți avem o misiune, nu crede că trăiești de dragul trăitului :D, atunci când misiunea noastră va fi îndeplinită nu o să mai existăm fizic pe această lume. E sumbru ceea ce scriu?

Deși moartea e una dintre cele mai puternice frici ale speciei umane, cercetările au dovedit că frica nu provine din inexistența fizică în această lume, ci din faptul că nu mai vom mai avea nicio valoare, nu vom mai fi apreciați pentru ceea ce facem, nu vom mai oferi valoare celor din jur. Dar, ăsta e un alt subiect, despre care voi vorbi în alte scrieri de-ale mele.

Întrebarea cea mai de preț acum e: De ce mai respiri? Nu am auzit bine, pentru că ai o misiune de îndeplinit în această viață? Care e misiunea ta, ai descoperit-o deja? Ok, atunci de ce stai cu mâinile încrucișate și îți plângi de milă?

Ridică-te și pune-ți în acțiune planurile și visurile pe care le ai, dacă ți-ai descoperit misiunea lucrează la ea în fiecare zi a vieții tale, dacă nu, atunci fă tot posibilul să o descoperi cât mai curând posibil.

Ți-e frică să nu cazi? Nimeni nu îți garantează succesul, cert este că dacă nu faci nimic din ceea ce îți dorești, eșecul îți este deja asigurat. Da, a nu încerca este un eșec rușinos! Nu am spus că nu vei vei cădea, da, ai să cazi: o dată, de două, de trei ori, până când te vei perfecționa, vei fi din ce în ce mai bun/ă în ceea ce faci. Cum se învață un copil să meargă?

Ai auzit vreun caz în care un copil mic să înceapă a merge deodată, fără să fi căzut vreodată? Nu, copilul cade de nenumărate ori până învață să pășească cu încredere pe propriile picioare.

Cum înveți să mergi pe bicicletă? Cazi de o mulțime de ori, îți rănești ambii genunchii, pentru ca după ceva timp să mergi foarte bine, să reușești să îți ții echilibrul și poate chiar să participi la curse de întrecere cu bicicletele. Oricât de greu ar fi nu înceta niciodată să pedalezi...

De ce să fii diferit?

Nu putem nega, trăim într-un sistem social, în care avem obligația de a fi cetățeni model, de a respecta anumite norme, de a ne încadra în cercuri sociale diverse etc. Ok, toți facem acest lucru, unora le reușește mai bine, altora mai rău.

Și totuși, deși, aparent îndeplinim aceleași condiții pentru a face parte din societatea în care trăim, suntem diferiți. Unii oameni nici nu știu dacă să se întristeze sau să se bucure de acest fapt.

Lasă-mă să îți spun ceva: a fi diferit e cel mai frumos dar de care ne puteam bucura vreodată. Acum câteva zile am petrecut o mătușă, care locuiește în Italia de mai bine de 10 ani, și știi ce am aflat? Că mottoul a o bună parte a cetățenilor italieni este: "Il mundo e bello perche e diverso (lumea e frumoasă pentru că e diferită)". Mi-a plăcut la nebunie! Și da, cum ar fi lumea dacă am fi toți la fel? Eu zic că ar fi plictisitoare, ștearsă și lipsită de sens.

Oamenii au dat valoare lumii datorită faptului că sunt diferiți. Și din punct de vedere psihologic, există 16 tipuri de personalități (conform unuia dintre cele mai cunoscute teste psihologice MBTI, elaborat în Statele Unite), deci pe lume există cel puțin 16 puncte diferite de vedere.

Unii ar spune că a te compara cu cei mai puternici reprezintă un act motivațional, eu spun că a te compara cu oricine, fie el mai puternic sau mai slab ca tine, reprezintă un act de autosabotaj. De ce? Îți argumentez îndată. Atunci când te compari cu cineva încerci să iei din comportamentul acelei persoane pentru a fi la fel și astfel uiți de tine, de ceea ce îți place ție să faci, de felul în care te-ai comporta tu în acea situație.

Să fii identic cuiva nu este o soluție, soluția este să fii așa cum ești și să lucrezi la aspectele din viața ta, pe care le consideri slab dezvoltate. Oamenii care au ajuns unde și-au dorit ți-ar putea servi ca exemplu de ambiție, de independență, de încredere în forțele proprii și multe alte aspecte pozitive care i-au condus pe acest drum.

Ana Blandiana spunea că toți avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracțiune, unii transportă diamant, alții cărbune, iar alții materiale sintetice cu el. Tu ce îți dorești să transporți cu talentul tău?

Școala nu te îndrumă spre calea împlinirii, creează-ți propria cale pentru a te realiza

De cum am împlinit 3 ani am fost duși la grădiniță, apoi la școală, apoi la gimnaziu, apoi la liceu, facultate (licență, masterat etc.), ăsta e sistemul în care suntem incluși, ieșim la 25 de ani cu diplome de merit educațional, dar proști în a trăi, după ce finisăm toate studiile suntem dezorientați, nu știm ce să facem și încotro să ne îndreptăm... De ce? Doar am învățat atât de multe în școală, în liceu, în facultate... Unde să aplicăm aceste cunoștințe?

Ei bine, asta e cel mai trist... sistemul educațional prin care trecem nu ne învață cum să ne dezvoltăm astfel încât să ne realizăm, să avem o relație de cuplu împlinită, să facem bani sau alte lucruri practice de care are nevoie fiecare om în viața sa.

Ți s-a dat vreodată vreun test în care să ți se descopere latura la care ai fi cel mai bun sau în ce domeniu te-ai descurca cel mai bine? Nu, sistemul educațional nu este interesat de laturile noastre bune sau mai puțin bune, sistemul educațional ne vrea niște roboți, care să fie buni muncitori în instituțiile de stat și să accepte salariul propus de acestea pentru că nu au de ales.

Cineva din prietenii mei a postat pe profilul său de Facebook o imagine în care erau reprezentate câteva vietăți (un elefant, un vierme, un leu și o maimuță), care făceau toți parte dintr-un sistem de învățământ și li s-a dat însărcinarea să se cațere pe copacul din fața lor. Ce legătură are asta cu sistemul educațional, ai să mă întrebi... Păi, cui îi pasă că elefantul sau leul sau alt animal nu s-au cățărat niciodată pe un copac? Asta e cerința, fii bun și conformează-te. 

Ken Robinson (un autor de dezvoltare educațională) spune foarte clar că sistemul de educație omoară creativitatea din copii. Copii au energie, dar ce să facă cu această energie atâta timp cât stau la școală 6 ore în aceeași bancă? Există conceptul de „copii problematici”? Oricine ar putea deveni problematic când este închis într-un cabinet 6 ore în zi pe același scaun. Cui îi pasă că copilul are nevoie să fie liber, să nu se simtă întemnițat pentru a-și dezvolta creativitatea? „Nu face pictură, din asta nu vei scoate bani de trai”, „Nu face muzică, cântăreții mor de foame astăzi” etc., și unde a ajuns societatea de azi?

Am ajuns oameni bolnavi, frustrați, nu mai știm cine suntem și așteptăm pe cei din jur să ne definească, pentru că trăim într-un sistem care nu ne permite să scoatem capul pe geamul închisorii în care ne aflăm și deși se tot menționează despre democrația în care trăim, suntem sclavi într-o lume democratică.

Acum nu zic să nu faci școală, zic doar să iei de la școală ceea ce ai tu nevoie mai mult să iei de acolo, axează-te pe sferele care te definesc și nu îți inhiba pasiunile, din cauza că acestea nu ți-ar aduce profit vreodată, nu uita, oamenii care fac ce fac din pasiune sunt cei mai bogați.

Dacă ai bani și faci ceva ce nu îți aduce nicio satisfacție, atunci cu siguranță acești bani nu îți vor aduce împlinirea, și invers, dacă faci ceea ce îți place la nebunie, atunci banii nu vor întârzia să apară.

Banii sunt recompensa a ceea ce oferi lumii, a plăcerii ce ți-o oferi ție, prin ceea ce faci, și a valorii ce le-o dai celor din jurul tău. Deci, alege ca pasiunile tale să fie imperturbabile, fii sigur/ă că rezultatele nu se vor lăsa mult așteptate.

În Republica Moldova, curriculum educațional după care s-au ghidat ani de-a rândul cadrele didactice (până în 2010, când au fost modificate unele concepte) menționa faptul că copilul trebuie să se dezvolte "multilateral", ulterior acest concept a fost înlocuit cu "dezvoltare armonioasă a copilului".

Asta e cea mai mare prostie: să te dezvolți multilateral și să nu fii specialist în niciun domeniu. Dar, așa au fost educate multe generații înaintea noastră. 

Frederich Netzsche spunea că mai bine să nu știm nimic decât să știm multe lucruri pe jumătate. Aș mai scrie multe referitor la acest subiect, dar prefer să mă opresc aici, pentru a nu te plictisi. Și îmi face o mare plăcere să închei articolul de azi cu ideea că nu suntem niciodată suficient de pregătiți pentru viață, de aceea nu este cazul să așteptăm "momentul potrivit", pentru că el nu există, există doar oportunitatea de a face din orice experiență un moment potrivit pentru a învăța ceva nou.

Autosabotarea - calea spre nicăieri

Fii eroul propriei vieți

Te-ai întrebat de ce nu reușești adesea să realizezi ceea ce îți propui? Cunoști foarte multe lucruri teoretice, dar îți este îngrozitor de greu să le aplici în viața de zi cu zi. Îmi este cunoscută situația, pentru că și eu, ani la rând, mi-am amânat viața, am lăsat totul pentru mai târziu, când voi avea..., ..., ... și alte lucruri care îmi serveau drept scuză în fața sentimentul de vinovăție față de mine cu care trăiam și pe care îl hrăneam necontenit.

Nu îmi puteam explica de ce nu aveam curajul (mai târziu am descoperit: curajul este primul semn al maturității) să îmi iau viața în mâini și să fac exact tot ceea ce îmi doresc eu pentru mine, nu ceea ce își doresc cei din jur pentru viața mea. Până când am înțeles că nimeni nu îți dorește să te descoperi cu adevărat, oamenilor le este frică de concurență, de cei inteligenți, de cei puternici, de cei care reușesc să își învingă fricile și să ajungă în vârf de munte.

Fiecare are în el ceva special, de care nimeni nu îi va spune. 

Paradoxal, dar uneori cei mai mari dușmani ai vieții noastre sunt anume oamenii dragi și știi de ce? Pentru că ei ne vor predictibili, iar oamenii predictibili cunosc foarte rar adevărata împlinire spirituală. Oamenii nepredictibili sunt liberi, trăiesc după propriile valori și știu că lucrurile se întâmplă dacă au dorință arzătoare și acționează pentru realizarea lor.

 Amintește-ți de câte ori te-au susținut prietenii să faci oricare dintre cea mai nebunatică dorințe ale tale? De câte ori te-au susținut rudele să alegi ceea ce ți-ai dorit cu adevărat? Sau au fost mai frecvente cazurile în care ți-au spus că nu ai să poți, există riscuri foarte mari, nu ai dezvoltate anumite competențe etc., și tu ai ales să nu mai faci nimic?

Eu am trăit asemenea experiențe și mi-a trebuit mult timp să înțeleg că oamenii dragi ne sunt dragi, dar atunci când discutăm despre noi, dorințele și viața noastră cea mai importantă părere este ceea care ne aparține nouă. Și există o zicală foarte bună referitor la această temă, cică și drumul spre iad e pavat cu flori :D, așa că eu prefer să aleg drumul spre rai, poate mai noroios, mai anevoios, mai lung, mai greu, dar la finele căruia mă așteaptă recompensa bine-meritată.

„Adevărata prosperitate este un schimb de valoare pentru valoare” (Randy Gage)

Câți oameni de valoare ai în jurul tău?

Cine sunt prietenii tăi și unde sunt ei pe treapta evoluției lor?

Te-ai gândit vreodată că mediul care te înconjoară îți influențează semnificativ viața? Eu am căzut în această plasă mult timp: aveam în jur aceeași oameni, aceeași prieteni din copilărie, cu care îmi petreceam timpul regulat și mă tânguiam că nu există nicio schimbare în viața mea, că stagnez... păi care erau șansele realizării unei schimbări atâta timp cât eu nu acceptam schimbările în viața mea? Nu aveam tendința să cunosc oameni noi, să îmi fac noi grupuri de prieteni, să cunosc alte culturi etc.

Acum sunt atât însetată de lume nouă, de culturi noi, de activități noi încât mi-e frică că nu o să îmi ajungă o viață să le fac pe toate :). Și acum știi ce-mi spun prietenii din copilărie? Că vai cât m-am schimbat, că nu mai sunt la fel, dar concomitent, îmi spun că mă invidiază pentru libertatea cu care îmi trăiesc viața... Da, sunt altfel, și ăsta este motivul căruia sunt un om liber, care trăiește orice vis și-l propune.

Mă întreb ce îi împiedică pe ei să trăiască liber, frumos, așa cum și-ar dori? Și știi care este cel mai frecvent motiv? Oamenii își hrănesc astfel sentimentul de vinovăție pe care l-ar trăi dacă ar ieși din tiparele anturajului lor, din tiparele părinților, care deja le-au făcut scenariul vieții, din tiparele prietenilor, care i-au sfătuit ceea ce e mai bine pentru că unul din ei a procedat la fel și a fost ok... Oamenilor le e frică de acțiune, de provocări.

Știi ce spunea milionarul american Randy Gage, autorul a 9 cărți bestseller? Citez: "Cu cât provocările sunt mai mari, cu atât sunt mai mari șansele spre prosperitate". Cum crezi că au reușit acești oameni să ajungă acolo unde și-au dorit? Stând la călduț, lângă căminul familial al părinților și savurând plăcintele gustoase ale mamei în fiecare zi? :).

Am să te întristez dacă mai crezi încă în această poveste frumoasă și am să îți spun că niciun om de succes nu a dobândit tot ce are prin această metodă confortabilă, oamenii au îndurat lipsuri materiale, refuzuri, au sacrificat anumite relații pe care le aveau sau lucruri din viață și cu toate astea nu au renunțat la visurile lor, oricât de nebune nu au fost etichetate de cei din jur.

„Ceea ce numești tu lucru imposibil, cel care a reuști să îl facă îl numește succes” (Marius Simion)

Dezvoltarea personală spunea că calea cea mai eficientă de a ajunge unde ți-ai propus este să îți setezi, în primul rând, obiectivele, apoi să elaborezi strategiile potrivite pentru realizarea lor și nu în ultimul rând, să îți imaginezi în detalii cum te vei simți când îți vei vedea visul cu ochii.

"Bla bla bla", te-ai gândit acum, nu? Asta este simplu, ceea ce este cel mai greu este să fii convins că poți.

În NLP (programare neurolingvistică) există un principiu de bază care spune că dacă veșnic există același rezultate în ceea ce faci, iar aceste rezultate nu îți plac, atunci fă ALTCEVA. De câte ori ai avut curajul să faci ALTCEVA decât ceea ce te-a făcut nefericit, ți-a adus rezultate frustrante și te-au descurajat?

Eu cunosc oameni care deși au aceleași rezultate, în urma acelorași acțiuni, niciodată nu au îndrăznit să facă altceva și știi de ce? Pentru că le-a fost frică de alte rezultate, de ceva nou, de alte uși pe care i le-ar putea deschide viața în calea lor.

O să te uimesc dacă o să îți spun că unor oameni le e frică de succes? Da... succesul presupune anumite responsabilități, dar câți din noi sunt pregătiți să fie responsabili de succesul lor? În psihologie există o așa noțiune ca homeostazie, care explică, în mare măsură, unele dintre aceste aspecte.

Homeostazia este starea organismului de a menține și de a se acomoda la anumite situații sau condiții de viață, această stare fiziologică este atât de înrădăcinată în noi, încât foarte mulți oameni aleg mai degrabă să rămână în mocirla în care sunt, decât să lupte cu ea și să facă altceva, ceva ce le-ar stimula sentimentul de împlinire de sine.

Psihologii spun că cea mai eficientă strategie de acțiune este să înlăturăm orice frază care ne vine în minte și începe cu sintagmele „Nu pot”, „Nu sunt în stare”, „Nu am resurse” etc. și astfel mintea va începe să găsească opțiuni și soluții, în loc să se conformeze la aceste scuze de non-acțiune.

Eu cred și m-am convins nu o dată că nu există imposibil, ceea ce este imposibil ne ia doar mai mult timp să îl realizăm.

„Schimbă-ți visul și lumea se va schimba” (Andreea Papp)

Crezi că vei reuși vreodată să îți schimbi viața atâta timp cât nu îți schimbi atitudinea și mediul tău interior, în care trăiești tu, în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții tale?

Știi care e primul pas spre a îți schimba modul de a trăi? Să încetezi să cauți vinovații din viața ta, gândește-te că oamenii care te-au rănit au fost și ei răniți la rândul lor, ei nu au făcut decât să transmită mai departe, inconștient, ceea ce au trăit ei.

Sună banal, dar iertarea este calea spre libertatea spiritului, atunci când ne dăm seama că oamenii au anumite comportamente datorită anumitor experiențe pe care le-au trăit în viață și ne eliberăm de ură, mânie și elaborarea planurilor de răzbunare, atunci mintea noastră este limpede și liberă de elaborarea a planurilor vieții noastre.

Nu crezi? Încearcă, gândește-te la ceea ce am scris și practică libertatea, fii ca o pasăre în zbor ce poate alege să exploateze orice tărâm își dorește! Vei vedea cât de liber te vei simți când nu vei mai fi sclavul propriei temnițe.