Cum să privești lucrurile altfel și să îți creezi viața cu mâinile tale?

„Aceasta este puterea: să ții în mâini frica altcuiva și să i-o arăți” (Amy Tam)
  

Și iarăși am să încep acest articol despre frică – această emoție ce ne face mai mult rău decât am fi putut crede.    

- Nu fac asta pentru că mi-e frică că partenerul de viață/părinții/prietenii nu o să îmi înțeleagă decizia, 

- Nu mă privi așa... mă simt incomod,  

- Nu știu cum să îi explic iubitului că am decis să îmi schimb modul de alimentație etc. 

Acestea și multe alte expresii ne fac să ne simțim invalizi pe dinăuntru, limitați și frustrați că nu trăim așa cum ne-am fi dorit. 

Frica de ce vor crede cei din jur despre noi, ce vor spune, ce părere vor avea, dacă se vor bucura sau nu de succesul nostru și multe altele ne inhibă dorința arzătoare din noi de a face lucruri extraordinare. 

Oprește-te puțin și meditează la ceea ce îți voi spune în următoarele rânduri: ceea ce cred alții despre tine e alegerea lor, dacă cineva este supărat pe tine, de fapt, nu este supărat pe tine personal, ci are un conflict interior cu el, pe care încă nu l-a rezolvat și este înfuriat, dacă cineva te critică, nu critică acțiunile tale directe, ci vede în tine calități pe care le detestă la el, și, astfel, criticându-te pe tine, de fapt se critică pe el, încercând să se mintă că el este altfel. Încearcă să îți amintești când ai criticat pe cineva, nu ai simțit același lucru? Sunt sigură că ai criticat acea persoană pentru a-ți dovedi ție că nu ești la fel, că ești mai bun/ă decât el/ea. 

Atunci când cineva te bârfește, nu înseamnă că ai făcut ceva greșit, ci astfel, adresând cuvinte urâte despre tine, încearcă să iasă el/ea în evidență, sugerând că este mai competent decât tine în ceea ce face. 

Acum ai înțeles? Nicio acțiune pe care o fac cei din jurul tău nu ține de tine personal... oamenii acționează în anumite feluri, din anumite motive, ce țin de problemele lor interioare nerezolvate, nu de modul tău de a trăi. Crezi că cuiva îi pasă mai mult de tine și de acțiunile tale decât de sine însăși? Ai dreptate, nu... Fiecare se gândește cum ar fi mai bine să facă în situația asta sau cealaltă. 

Trăiește așa cum îți dorești, acționează așa cum simți și nu te lăsa influențat de părerea oamenilor ce te înconjoară, oricât de aproape îți sunt la momentul de față. Maslow spunea într-un citat că „Am ajuns în acel punct din istoria biologică în care suntem responsabili pentru propria evoluție”. Deci, fii singura persoană responsabilă de evoluția ta!

"Frica este taxa pe care conștiința o plătește vinei" (George Sewel)
  
           De fapt, știi care-i secretul? Ne este frică să facem ceva mai mult decât au făcut cei din jurul nostru pentru ca nu cumva să îi depășim. Undeva în subconștientul nostru persistă teama de a ne simți vinovați de faptul că noi putem trăi o viață mai împlinită ca a oamenilor care ne sunt dragi (ca a părinților de exemplu). Dacă ei au ceea ce au, de ce eu să sar mai sus ca ei, dacă ei nu vor fi de acord cu deciziile mele de a-mi schimba radical modul de a trăi (fiind diferit clar de tiparele „normale” impuse în copilărie)? 

Părinții sunt cei care ne vor binele, fără nicio îndoială, dar noi suntem cei care alegem dacă binele pe care ni-l vor ei se potrivește sau nu cu ceea ce ne dorim noi de la viață. De exemplu, am auzit multe cazuri în care părinții încearcă oarecum să își continue visurile netrăite de ei în viață prin copiii lor, iar ei, din respect, stimă, dragoste pentru ei cred că așa e corect, dar ajung la un anumit nivel de maturitate și realizează că de fapt ei își doresc altceva de la viață, eventual au alte plăceri, alte planuri, alte hobby-uri. E firesc, doar suntem diferiți. De aceea aici țin să menționez că părinții într-adevăr ne vor tot binele, dar nu uita că binele este o noțiune abstractă în accepțiunea fiecăruia. 

Dacă pentru prietena ta binele înseamnă să își găsească un partener „stabil” care să îi asigure existența materială, pentru tine binele poate înseamnă să te dezvolți personal, să călătorești, să cunoști cât mai multe lucruri noi, să devii expert într-un anumit domeniu (sper că astfel înțelegi și tu noțiunea de bine) etc. 

Binele este o noțiune relativă, înțeleasă diferit de fiecare din noi. Scoate-ți din minte ideea că părinții tăi sunt oameni perfecți, ei sunt oameni ca tine, care în viața lor au avut și multe eșecuri prin unele din alegerile lor, iar acum tu ai viața ta, în care ai de făcut alegeri, pe care ți le asumi, chiar de pe alocuri vei face și alegeri nepotrivite. 

Nu îți fie frică să greșești
  
            Părinții își instruiesc de mici copiii să nu vorbească atunci când „nu este cazul", să fie „cuminți” atunci când merg în ospeție la cineva etc. Și cel fel de copii cresc? Copii complexați, copii anxioși, copiii cărora le e frică să își spună părerea... Prin același model al perfecțiunii unii părinți nu realizează cât rău le pot produce propriilor copii. Așa creștem și ne e frică să facem ceva singuri, să încercăm, să experimentăm etc., ne e frică să greșim... Da, ne e frică să greșim. Căci care e rostul greșelilor? Să învățăm, să evoluăm, să facem lucruri frumoase în viață. 

Citește biografii ale oamenilor care au obținut tot ce și-au dorit, ale oamenilor cunoscuți prin ceea ce fac, prin valoarea care au adus-o lumii și vezi de câte ori au greșit, au eșuat și au luat-o de la capăt pentru a avea acum ceea ce au. Ei nu sunt oameni supranaturali, ei sunt oameni ca noi! Citește biografia Madonnei, a lui Sylvester Stallone și a multor alte personalități și veți înțelege despre ce vorbesc.

Deci, nu îți fie frică să trăiești viața pe care ți-o dorești, dacă ai căzut, ridică-te, ia-o de la capăt, încearcă din nou, visurile noastre nu au un termen limită, poți încerca din nou, de oricât de multe ori simți nevoia. Nu lăsa pe alții să trăiască pentru tine... poate că drumul spre visul tău e anevoios, poate că te simți nevoit să renunți la unele relații pe care le ai în prezent, dar nu uita că oamenii care te iubesc necondiționat vor fi întotdeauna alături de tine, în orice circumstanță...