Ce faci când îți este rău, când simți nevoia unui
sprijin, când unul din planurile tale de acțiune a eșuat? Lasă-mă să ghicesc: o
suni repede pe mama și îi spui să îți gătească ceva gustos, îți suni prietena
cea mai bună și mergi la ea să îți „plângi nenorocul” sau îți cauți iubitul să
îți „vindece rănile”?
Oricare dintre aceste opțiuni ai alege, trebuie să te
întristez: golul unui eșec nu ți-l poate umple nici mama, prin plăcintele ei
gustoase :), nici prietena din copilărie, prin compătimirea ei și nici iubitul,
prin rochița scumpă pe care ți-o ia.
Toate aceste sunt tratamente de o durată scurtă cu efect
periodic și știu ce spun :). Tu ești unica persoană la care poți apela în orice
situație stresantă sau fericită din viața ta!
Mă întreb adesea de ce oamenii aleg să fie propriii
dușmani, dar nu cei mai buni prieteni ai lor? Oare poți avea mai mare încredere
în Maria, în Anatol, în Radu etc., decât în tine însăți? Răspunsul evident e
„Nu”, dar de multe ori atunci când suntem puși în fața unei alegeri importante
din viața noastră nu facem niciun pas până nu primim aprobarea și confirmarea
persoanelor menționate mai sus.
Poate mulți nu vor fi de acord cu mine aici, spunând că
nu poți lua toate deciziile din viață de unul singur, iar eu îndrăznesc să
contrazic acești oameni și să le spun că POȚI, dacă îți asumi acest lucru.
Aaaa, că îți e frică să îți asumi orice decizie din viața ta e altă poveste.
Oamenii dragi (alături de care petrecem mult timp și fac
parte din viața noastră) sunt cei care ne acceptă așa cum suntem și, deci, ar
trebui să ne accepte orice decizie pe care o luăm, acceptând totodată și ideea
libertății personalității noastre. Aceștia sunt oameni cărora le pasă de tine
cu adevărat, iar dacă nu ești înconjurat de astfel de oameni atunci probabil
este cazul să îți revizuiești cercul de prieteni din care faci parte. Dar asta
este un alt subiect pe care îl voi aborda într-un alt articol.
Aud adesea oameni care se plâng de lipsă de stimă din
partea partenerului de viață, a celor ce-i înconjoară etc. Întrebarea mea este
de ce îți faci ție ce nu îți place să auzi de la alții la adresa ta? De ce te
insulți după o încercare nereușită cu critici dure de genul „Sunt o proastă,
cum mi-am permis să greșesc în halul ăsta?”, „Știam că nu o să mă descurc” și
multe altele mult mai urâte ca astea... E aiurea să ceri stimă de la oamenii
care fac parte din viața ta dacă părerea ta despre tine e evidentă: ești proastă,
urâtă, nu te poți descurca în nicio situație, nu îți reușește nimic și lista
poate continua.
Dar, te-ai întrebat vreodată, cum ar fi dacă în urma unui
eșec tu ai fi prima persoana care îți sare în ajutor, nu mama, nu tata, nu
prietena, nu iubitul, ci chiar tu, dacă ți-ai spune, în dialogul cu tine că „de
data asta am greșit, dar nu am pierdut nimic, a fost o experiența de viață care
m-a ridicat cu o treaptă mai sus, sunt bravo că am încercat, m-am convins încă
o dată că ceea ce nu mi-a reușit acum nu e ceea ce-mi doresc de la viață, am
alte priorități”.
E cel mai frumos lucru să ai o relație frumoasă cu tine,
să știi că ai mereu un sprijin și e atât de aproape, nu trebuie să îl suni, nu
te enervezi când nu-l poți găsi, e întotdeauna la dispoziția ta... și acest
sprijin ești chiar tu! Nu îți place când cineva te critică urât? Atunci de ce
îți faci ție ceea ce nu îți place să auzi de la alții la adresa ta? Prețul pe
care ți-l pui în fața ta e ceea ce valorezi în fața celor ce te înconjoară,
ești ceea ce crezi că ești.
Stabilește-ți valoarea, dar cunoaște-ți limitele și
punctele slabe la care mai ai de lucrat, dar nu înceta niciodată să lucrezi
asupra ta, căci suntem într-o continuă evoluție și toată viața învățăm, ne
cunoaștem, ne descoperim. Sfatul meu este să te descoperi în fiecare zi și să
te bucuri de descoperirile tale! Zâmbește vieții și viața îți va zâmbi. Există
o lege a vieții: primești ceea ce dăruiești. Deci, trebuie să fim
atenți ce dăruim vieții ca să primim ceea ce ne dorim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu