„Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.” – Quintul Horatius Flaccus
Cu toții am auzit de o mulțime de ori că fericirea
vine din lucruri mărunte, dar adesea avem tendința să ne „amânăm fericirea”
pentru ziua în care vom avea…, …, …, și multe alte lucruri materiale sau
persoane care considerăm că ne-ar aduce în dar acest sentiment.
Păcat că ne dăm
seama atât de târziu (odată cu maturitatea sau cu experiențele trăite) că
sentimentul de a fi fericit nu este unul supranatural, ci unul firesc de
confort interior și împăcare cu eul nostru și simțul de atestare a propriei
valori.
Avem mii de visuri, planuri, dorințe etc., dar de prea
multe ori ne trezim că am trăit cu ardoare viitorul imaginar și am uitat de
prezent, în fiecare zi sperând că acea „fericire” mult-așteptată va veni mâine,
săptămâna viitoare, anul viitor sau atunci când vom avea …, …, … etc. :).
O persoană foarte dragă mie mi-a spus o dată (în
timpul unei discuții confesive) că mereu a amânat să trăiască: la început a
trăit așa cum și-au dorit părinții ei, apoi și-a sacrificat micile plăceri în
numele soțului și a familiei, apoi pentru copii, spunându-și că își va trăi
viața cum își dorește atunci când copiii vor fi independenți, și acum copiii îi
sunt independenți, dar deja s-au născut nepoți… Și când să mai trăiești pentru
tine? Asta era întrebarea ei.
Paradoxal, acea fericire „divină” pe care toți o
așteaptă ca pe o minune constă în toate aceste evenimente pe care le trăim
zilnic, care acum ni se par nesemnificative poate (dar cu timpul atât de
valoroase).
Am citit undeva un citat foarte frumos în care se
spunea că nu ne face fericiți scopurile pe care le atingem, ci însăși
drumul spre ele, și, într-adevăr, dacă reflectăm puțin fericirea unui scop
atins are o durată atât de scurtă, dar însăși drumul spre acel scop ne face mai
puternici, ne oferă o experiență nouă de abordare a lucrurilor.
Zilele astea am fost atât de full of energy and
thoughts :) că nu mi-am permis să îmi irosesc energia nici pe somn :). M-am
gândit la multe lucruri, mi-am făcut un „scenariu de viitor” al următoarei
perioade din viața mea și am realizat cât de fericită sunt eu că am ajuns până
aici, că am trăit tot ce am trăit, cât de fericit poate fi fiecare om dacă știe
unde să găsească acel „fir de nisip” în viața lui.
Și scriu aceste rânduri fiind inspirată de faptul că
peste câteva zile îmi voi finisa oficial studiile superioare și, ca și mulți
alții, am crezut întotdeauna că voi fi „cea mai fericită” atunci când voi
ajunge la finalul acestui drum (și sunt, da), dar acum realizez cât de frumoși
au fost acești ani de studenție, acest drum pe care l-am parcurs până aici,
prin bine și prin greu, care cu siguranță a făcut parte dintr-o etapă
importantă de dezvoltare și maturizare din viața mea. Și acum cu emoții plăcute
și constructive ies în întâmpinarea unor noi provocări frumoase care mă
așteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu