De ce răspunsurile la toate întrebările tale se soldează cu un „NU”?

„Mi-e frică, dacă nu reușesc?”, „Dacă planul meu eșuează?”, „Dacă mă fac de rușine și toți o să mă evite apoi?”. La aceste și multe alte întrebări ar fi simplu să răspundem cu alte întrebări: „Și dacă îmi reușește?”, „Oare nu o să regret mai târziu că nu am încercat?”. 

De fiecare dată când ne vin în minte aceste îndoieli e cel mai bine să ne amintim că dacă nu încercăm, răspunsul este din start NU. Simplu... Lumea aparține celor ce acționează, nicidecum celor care stau într-un colț și le este frică să facă ceva, fiind copleșiți de dubii și temeri (am înțeles și eu asta după multe amânări de a face ce-mi doream). 

În viața mea am avut ocazia să întâlnesc foarte mulți oameni ambițioși care, indiferent de defecte, de temeri, de dubii și alte chestii, ce adesea ne împiedică să facem ce ne-am propus, nu au renunțat niciodată și au mers până în „pânzele albe” pentru a-și atinge obiectivele, și am tot respectul pentru aceste persoane. Una dintre cele mai bune scriitoare internaționale: Susan Jeffers a scris și o carte (pe care v-o recomand), titlul căreia se referă întocmai la tema pe care am abordat-o până acum: „Feel the fear and do it anyway”!
 

De unde vine această frică care de cele mai multe ori ne frânge aripile și ne împiedică să acționăm? Frica este o emoție (de scurtă durată, spre deosebire de sentiment) înnăscută, deci e absolut normal să ne fie frică, însă e foarte important să nu lăsăm frica să ne afecteze viața, planurile și scopurile pe care dorim să le atingem. Fricile noastre se rezumă la gândul că nu vom reuși să realizăm ce ne-am propus, iar dacă nu vom reuși ne vom simți inutili și fără valoare. 

Tot mai multe surse afirmă că toate fricile noastre au ca fundament de fapt o singură frică, și cea mai mare: frica de moarte (sau de dispariție), care se explică prin teama de a nu mai exista, de a nu mai da valoare lumii, de a avea non-sens în fața noastră și a celor cărora nu le îndreptățim așteptările. Dar atunci când depistăm această emoție este important să ne dăm seama că chiar dacă nu vom obține acel lucru spre care tindem acum, există o mulțime de alte căi și „uși” pentru noi.

Cea mai banală frică este cea că „nimeni nu mă iubește”, „nimeni nu are nevoie de mine”, aceasta se referă la oamenii care încă nu au reușit să accepte ideea că în această viață nu există relații permanente și că oricât de mulți prieteni și oameni dragi avem în jur, nimeni nu ne va trăi viața în locul nostru, nu va lua decizii pentru noi, nu va ști mai bine ca noi de ce avem nevoie și de ce nu, e filmul nostru, în care suntem proprii regizori, producători și personajele principale. E greu de acceptat, dar suntem, de fapt, întotdeauna singuri... cu noi înșine. De aceea este foarte important să ne simțim bine în „propria piele” atunci când rămânem între cei „patru pereți” ai lumii noastre interioare. 

Probabil cunoașteți și voi oameni cărora le e frică de... ei și caută mereu compania cuiva, doar să nu rămână singuri cu gândurile lor. 

  
Vestea bună este că fricile noastre se pot trata (numai în cazul în care le conștientizăm), pentru că de fapt ele nu sunt reale... noi le inventăm, prin multitudinea de gânduri și scenarii negative pe care mintea noastră le creează. 

  
Și acum hai să încercăm să ne imaginăm că ceea de ce ne este frică se întâmplă cu adevărat... Uff, deja ți-ai imaginat și ți s-au înmuiat picioarele?... :) Dar ai rămas în viață, nu? Ăsta este cel mai important lucru, atâta timp cât suntem încă vii putem realiza o mulțime de alte lucruri care să rămână strălucind în urma noastră și atâta timp cât ne axăm toată atenția și forțele pe lucrurile ce ni le dorim în viață, rezultatele sunt inevitabile. Păcat, însă, că de multe ori pierdem prea mult timp să „plângem" după ceea ce nu ne-a reușit, decât să încercăm să facem alte „cărări" noi și vizibile.