Ghidul relației perfecte pe care să îl urmăm cu sfințenie... nu există

“De ce să-ți pierzi timpul încercând să-ți contrazici nevasta? E mult mai simplu să aștepți să-și schimbe ea părerea.” – Jean Anouilh, dramaturg

Adevărat, e cea mai simplă și cea mai eficientă cale :).  Și îmi place să spun adesea că într-o relație oamenii nu trăiesc „unul prin altul”, ci unul cu altul. Suntem două personalități ce formează un cuplu la momentul de față. Dar adesea acest concept al cuplului este confundat și oamenii încearcă să se idealizeze unul pe altul, să se contopească unul în altul, să-și pună speranțe și așteptări ce „trebuie” să fie îndreptățite de partener. 

Ei bine, asta nu mai este o relație liberă, ci una toxică (așa cum îmi place mie să numesc aceste relații), în care oamenii se modelează reciproc în numele „perfecțiunii” și ajung să își dea seama, la un moment dat, că omul de alături nu mai este cel pe care l-a cunoscut și îndrăgit atunci când l-a cunoscut.

Cu cât mai mult tindem să perfecționăm partenerul și relația noastră, cu atât mai dezamăgiți rămânem. Nicăieri în lume nu există un ghid al relației perfecte... pentru că perfecțiunea este însăși imperfecțiune, după cum spunea un filosof. Cu atât mai mult cu cât fiecare vede perfecțiunea cu propriii ochi. 

Și tu, și eu, și mulți alții ca noi au trecut prin asta, ne-am pus speranțe și așteptări uriașe în persoana de lângă noi și am rămas dezamăgiți că acea persoană nu ne-a îndreptăți așteptările. Dar oare acea persoană, care face parte din viața noastră la momentul respectiv, nu este o individualitate, cu propriile calități, defecte, toane, idei, concepte formate de-a lungul vieții, planuri de viitor etc.? Sigur că da, la fel ca noi, de altfel. Cui i-ar plăcea să îi „calci în picioare” personalitatea pentru a ajunge la nivelul așteptărilor cuiva? Nimănui... Și știm cu toții că avem tendința să ne „descotorosim” de oamenii care ne fură libertatea de a trăi cum ne dorim, oricât de greu de suportat ar fi lipsa lor. 

E trist, dar cele mai multe conflicte într-un cuplu apar datorită faptului că cineva nu a reușit să ajungă la așteptările celuilalt. Și oamenii ajung să se despartă, să își continue drumurile lor pentru că rămân dezamăgiți unul de altul.

"Așteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă" (W.Shakespeare)

Câte relații se distrug din cauza acestor așteptări nedreptățite! Dar de ce oare oamenii nu își permit lor să fie ei înșiși și astfel nu le oferă posibilitatea și celor care îi înconjoară să fie la fel? De ce oamenii nu au așteptări mari de la ei, dar au așteptări mari de la cei din jur și rămân dezamăgiți când acestea sunt nedreptățite? Răspunsul este clar: pentru că e mai ușor să aștepți de lângă cel de lângă tine lucruri mărețe, punându-l astfel „în slujba ta”, iar tu să aștepți rezultatele partenerului. 

Oamenii împliniți, care și-au găsit vocația și fac cu pasiune ceea ce le place în viață (fără niciun compromis) nu au nevoie să le fie îndreptățite așteptările de cei din jur, pentru că aceștia își  pot îndreptăți așteptările lor...  prin propriile forțe, bazându-se pe ei. Și avem o mulțime de astfel de exemple. De aceea consider că o relație calitativă este cea formată din doi oameni maturi emoțional, care nu așteaptă să trăiască și să ia decizii unul pentru altul, ei își permit lor să fie liberi și le oferă aceeași libertate și partenerului de cuplu, fără a dori să modeleze sau să fie modelat de cineva.