Tratează-te de perfecționism, alege perfecționarea ca un mod sănătos de viață

A te compara cu alții înseamnă a renunța la tine

De ce crezi că te-ai născut pe acest pământ?

De ce te-ai născut anume în această țară, în această familie, sărac/ă sau bogat/ă?

Louisa Hay (o autoare pe care am îndrăgit-o la nebunie), în cărțile ei motivaționale (și foarte profunde de altfel), spune că noi suntem cei ce ne alegem părinții înainte de a ne naște, căutăm acei părinți care să reflecte cel mai bine tiparul mental asupra căruia trebuie să lucrăm în această viață.

Dacă crezi sau nu în legea karmei și viețile pe care le-ai trăit anterior este alegerea ta. Cert este că suntem aici și acum pentru a îndeplini o misiune, pentru a ne perfecționa, pentru a fi mai buni azi decât ieri și pentru a învăța în fiecare moment în care respirăm.

Deci, frumoasă ființă ce ești și te-ai născut pe această lume, nu ești întâmplător aici, nu ai niciun drept moral să te compari și să îți dorești să trăiești viața altei persoane.

Să te compari cu cei din jurul tău e una din cele mai proaste alegeri pe care le poți face. Unica comparație pe care ți-o sugerez este să te compari cu tine, cu cea/cel care ai fost ieri și cu cea/cel care ești azi, cu cât ai evoluat, cum ai crescut, ce ai învățat, cum te simți în pielea ta azi? Dacă răspunsul la aceste întrebări este mai bine ca ieri, atunci te felicit.

Ți-a mai spus cineva până acum că ești o ființă unică, specială, ce are o misiune în această lume? Dacă nu, atunci lasă-mă să fiu prima care o fac :). Da, toți avem o misiune, nu crede că trăiești de dragul trăitului :D, atunci când misiunea noastră va fi îndeplinită nu o să mai existăm fizic pe această lume. E sumbru ceea ce scriu?

Deși moartea e una dintre cele mai puternice frici ale speciei umane, cercetările au dovedit că frica nu provine din inexistența fizică în această lume, ci din faptul că nu mai vom mai avea nicio valoare, nu vom mai fi apreciați pentru ceea ce facem, nu vom mai oferi valoare celor din jur. Dar, ăsta e un alt subiect, despre care voi vorbi în alte scrieri de-ale mele.

Întrebarea cea mai de preț acum e: De ce mai respiri? Nu am auzit bine, pentru că ai o misiune de îndeplinit în această viață? Care e misiunea ta, ai descoperit-o deja? Ok, atunci de ce stai cu mâinile încrucișate și îți plângi de milă?

Ridică-te și pune-ți în acțiune planurile și visurile pe care le ai, dacă ți-ai descoperit misiunea lucrează la ea în fiecare zi a vieții tale, dacă nu, atunci fă tot posibilul să o descoperi cât mai curând posibil.

Ți-e frică să nu cazi? Nimeni nu îți garantează succesul, cert este că dacă nu faci nimic din ceea ce îți dorești, eșecul îți este deja asigurat. Da, a nu încerca este un eșec rușinos! Nu am spus că nu vei vei cădea, da, ai să cazi: o dată, de două, de trei ori, până când te vei perfecționa, vei fi din ce în ce mai bun/ă în ceea ce faci. Cum se învață un copil să meargă?

Ai auzit vreun caz în care un copil mic să înceapă a merge deodată, fără să fi căzut vreodată? Nu, copilul cade de nenumărate ori până învață să pășească cu încredere pe propriile picioare.

Cum înveți să mergi pe bicicletă? Cazi de o mulțime de ori, îți rănești ambii genunchii, pentru ca după ceva timp să mergi foarte bine, să reușești să îți ții echilibrul și poate chiar să participi la curse de întrecere cu bicicletele. Oricât de greu ar fi nu înceta niciodată să pedalezi...

De ce să fii diferit?

Nu putem nega, trăim într-un sistem social, în care avem obligația de a fi cetățeni model, de a respecta anumite norme, de a ne încadra în cercuri sociale diverse etc. Ok, toți facem acest lucru, unora le reușește mai bine, altora mai rău.

Și totuși, deși, aparent îndeplinim aceleași condiții pentru a face parte din societatea în care trăim, suntem diferiți. Unii oameni nici nu știu dacă să se întristeze sau să se bucure de acest fapt.

Lasă-mă să îți spun ceva: a fi diferit e cel mai frumos dar de care ne puteam bucura vreodată. Acum câteva zile am petrecut o mătușă, care locuiește în Italia de mai bine de 10 ani, și știi ce am aflat? Că mottoul a o bună parte a cetățenilor italieni este: "Il mundo e bello perche e diverso (lumea e frumoasă pentru că e diferită)". Mi-a plăcut la nebunie! Și da, cum ar fi lumea dacă am fi toți la fel? Eu zic că ar fi plictisitoare, ștearsă și lipsită de sens.

Oamenii au dat valoare lumii datorită faptului că sunt diferiți. Și din punct de vedere psihologic, există 16 tipuri de personalități (conform unuia dintre cele mai cunoscute teste psihologice MBTI, elaborat în Statele Unite), deci pe lume există cel puțin 16 puncte diferite de vedere.

Unii ar spune că a te compara cu cei mai puternici reprezintă un act motivațional, eu spun că a te compara cu oricine, fie el mai puternic sau mai slab ca tine, reprezintă un act de autosabotaj. De ce? Îți argumentez îndată. Atunci când te compari cu cineva încerci să iei din comportamentul acelei persoane pentru a fi la fel și astfel uiți de tine, de ceea ce îți place ție să faci, de felul în care te-ai comporta tu în acea situație.

Să fii identic cuiva nu este o soluție, soluția este să fii așa cum ești și să lucrezi la aspectele din viața ta, pe care le consideri slab dezvoltate. Oamenii care au ajuns unde și-au dorit ți-ar putea servi ca exemplu de ambiție, de independență, de încredere în forțele proprii și multe alte aspecte pozitive care i-au condus pe acest drum.

Ana Blandiana spunea că toți avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracțiune, unii transportă diamant, alții cărbune, iar alții materiale sintetice cu el. Tu ce îți dorești să transporți cu talentul tău?

Școala nu te îndrumă spre calea împlinirii, creează-ți propria cale pentru a te realiza

De cum am împlinit 3 ani am fost duși la grădiniță, apoi la școală, apoi la gimnaziu, apoi la liceu, facultate (licență, masterat etc.), ăsta e sistemul în care suntem incluși, ieșim la 25 de ani cu diplome de merit educațional, dar proști în a trăi, după ce finisăm toate studiile suntem dezorientați, nu știm ce să facem și încotro să ne îndreptăm... De ce? Doar am învățat atât de multe în școală, în liceu, în facultate... Unde să aplicăm aceste cunoștințe?

Ei bine, asta e cel mai trist... sistemul educațional prin care trecem nu ne învață cum să ne dezvoltăm astfel încât să ne realizăm, să avem o relație de cuplu împlinită, să facem bani sau alte lucruri practice de care are nevoie fiecare om în viața sa.

Ți s-a dat vreodată vreun test în care să ți se descopere latura la care ai fi cel mai bun sau în ce domeniu te-ai descurca cel mai bine? Nu, sistemul educațional nu este interesat de laturile noastre bune sau mai puțin bune, sistemul educațional ne vrea niște roboți, care să fie buni muncitori în instituțiile de stat și să accepte salariul propus de acestea pentru că nu au de ales.

Cineva din prietenii mei a postat pe profilul său de Facebook o imagine în care erau reprezentate câteva vietăți (un elefant, un vierme, un leu și o maimuță), care făceau toți parte dintr-un sistem de învățământ și li s-a dat însărcinarea să se cațere pe copacul din fața lor. Ce legătură are asta cu sistemul educațional, ai să mă întrebi... Păi, cui îi pasă că elefantul sau leul sau alt animal nu s-au cățărat niciodată pe un copac? Asta e cerința, fii bun și conformează-te. 

Ken Robinson (un autor de dezvoltare educațională) spune foarte clar că sistemul de educație omoară creativitatea din copii. Copii au energie, dar ce să facă cu această energie atâta timp cât stau la școală 6 ore în aceeași bancă? Există conceptul de „copii problematici”? Oricine ar putea deveni problematic când este închis într-un cabinet 6 ore în zi pe același scaun. Cui îi pasă că copilul are nevoie să fie liber, să nu se simtă întemnițat pentru a-și dezvolta creativitatea? „Nu face pictură, din asta nu vei scoate bani de trai”, „Nu face muzică, cântăreții mor de foame astăzi” etc., și unde a ajuns societatea de azi?

Am ajuns oameni bolnavi, frustrați, nu mai știm cine suntem și așteptăm pe cei din jur să ne definească, pentru că trăim într-un sistem care nu ne permite să scoatem capul pe geamul închisorii în care ne aflăm și deși se tot menționează despre democrația în care trăim, suntem sclavi într-o lume democratică.

Acum nu zic să nu faci școală, zic doar să iei de la școală ceea ce ai tu nevoie mai mult să iei de acolo, axează-te pe sferele care te definesc și nu îți inhiba pasiunile, din cauza că acestea nu ți-ar aduce profit vreodată, nu uita, oamenii care fac ce fac din pasiune sunt cei mai bogați.

Dacă ai bani și faci ceva ce nu îți aduce nicio satisfacție, atunci cu siguranță acești bani nu îți vor aduce împlinirea, și invers, dacă faci ceea ce îți place la nebunie, atunci banii nu vor întârzia să apară.

Banii sunt recompensa a ceea ce oferi lumii, a plăcerii ce ți-o oferi ție, prin ceea ce faci, și a valorii ce le-o dai celor din jurul tău. Deci, alege ca pasiunile tale să fie imperturbabile, fii sigur/ă că rezultatele nu se vor lăsa mult așteptate.

În Republica Moldova, curriculum educațional după care s-au ghidat ani de-a rândul cadrele didactice (până în 2010, când au fost modificate unele concepte) menționa faptul că copilul trebuie să se dezvolte "multilateral", ulterior acest concept a fost înlocuit cu "dezvoltare armonioasă a copilului".

Asta e cea mai mare prostie: să te dezvolți multilateral și să nu fii specialist în niciun domeniu. Dar, așa au fost educate multe generații înaintea noastră. 

Frederich Netzsche spunea că mai bine să nu știm nimic decât să știm multe lucruri pe jumătate. Aș mai scrie multe referitor la acest subiect, dar prefer să mă opresc aici, pentru a nu te plictisi. Și îmi face o mare plăcere să închei articolul de azi cu ideea că nu suntem niciodată suficient de pregătiți pentru viață, de aceea nu este cazul să așteptăm "momentul potrivit", pentru că el nu există, există doar oportunitatea de a face din orice experiență un moment potrivit pentru a învăța ceva nou.