Ceea ce cauți... găsești

Ultima perioadă am asistat tot mai mult la unele situații care mi-au dovedit o dată în plus că oamenilor le e frică de creativitatea lor pentru a-și rezolva problemele. Am spus de multe ori că văicăreala nu este o soluție pentru tratarea situațiilor stresante din viața nimănui. 

M-am întrebat adesea de ce oamenii când se adună obișnuiesc să își petreacă timpul mai mult plângându-se unul altuia, decât distrându-se și bucurându-se de clipele petrecute împreună. 

De ce oamenii preferă să transforme întâlnirile cu cei dragi în ședințe de psihoterapie neprofesionale? 

Nu am fost niciodată adepta întâlnirilor, transformate în drame fără precedent. Prefer să stau acasă, să citesc o carte bună, decât să ies într-un colectiv în care se face oarecum o competiție: cine își plânge de milă mai răsunător și credibil.

Prefer să găsesc singură soluția la problemele pe care le întâmpin, iar dacă nu reușesc, să ascult poveștile altora, care au trecut prin situații similare și au reușit să le depășească. Sau de ce nu, să apelez la un specialist, căci ședințele psihologice nu sunt o rușine și o dovadă de nebunie, așa cum consideră unii.

Viața mi-a dovedit, nu o dată, că ceea ce cauți, găsești. Ceea ce se aseamănă, se adună. Așa cum spunea și Steve Chandler, în minunatat sa carte „100 ways to motivate yourself”: „In every circumstance we can look for gold, or look for the filth. And what we look for, we find”, ceea ce se traduce astfel: „În fiecare circumstanță putem căuta aurul sau putem căuta murdăria. Și ceea ce căutăm, găsim”.

 

De ce să ne încăpățânăm să vedem doar laturile negative ale vieții, ignorându-le intenționat pe cele pozitive? 

De ce să ne axăm privirea mai mult pe  jumătatea goală a paharului, decât pe cea plină? 

Am întâlnit mulți oameni, care deși aveau probleme „unicale” (așa cum se exprimau ei), renunțau să-și privească latura lor creativă pentru a le rezolva. Mai mult decât atât, atunci când cineva încerca să le propună o soluție, încercând să gândească în locul lor, aceștia aduceau o mulțime de contra-argumente pentru a le dovedi celorlați că problemele lor, într-adevăr, sunt foarte grave și, cu siguranță, nu au nicio soluție. Deci, nu se plângeau pentru a fi ajutați, ci pentru a-și întâri convingerile că ceea ce trăiesc ei este imposibil de depășit.

          „Cine cedează în fața frustrărilor, sfârșește prin a ceda în fața a orice”, ne spune Andree Roberti, în cartea sa „Cum să te psihanalizezi singur”. 

Și are dreptate. 

Dacă te tăvălești pe jos după orice palmă, cum crezi că vei ajunge să trăiești vreodată ceea ce îți dorești? 

Cum se rezolvă problema ta, dacă bați la fiecare ușa și bufnești în plâns imediat ce cineva îți deschide?

          Suntem oamenii vii, toți trăim urcușuri și coborâșuri. E pueril din partea noastră să credem că viața e un drum neted, fără nicio formă de relief. 

Cum am aprecia succesul, dacă nu am ști ce înseamnă eșecul? 

Cum am aprecia victoria, dacă nu am ști ce înseamnă înfrângerea?

          Studiile de la Institutul de cercetări asupra creierului UCLA din SUA, arată că circuitul creierului se mărește odată cu activitatea mentală. Cu alte cuvinte, activitatea mentală ne ține în viață. 

          Un alt studiu din Statele Unite arată că optimiștii sunt mult mai creativi la rezolvarea situațiilor stresante din viața lor, în timp ce pesimiștii, care, desigur, au un anumit blocaj în a vedea mai multe căi posibile, își rezolvă mai greu problemele și găsesc mai greu soluțiile necesare. 

          „Pesimist are all-or-nothing thinkers. They are always offended when the world is not perfect”  (Steve Chander). (Pesimiștii sunt a-tot-sau-nimic-gânditori. Ei sunt mereu ofensați că viața nu este perfectă).

          Punctul forte al fiecăruia dintre noi este creativitatea. A fi creativ, nu înseamnă neapărat a fi visător și nici nu însemnă a renunța la realismul prin care privești lumea.

A fi creativ însemnă a vedea oportunități în orice faci și tu ești unicul care poți alege să le vezi. 

De ce toți tindem să ajungem la fericire? Wayne Dyer spunea atât de frumos despre fericire: „There is no way to happiness. Happiness is the way” (Nu există drum spre fericire, fericirea este drumul). 

Ce-ar fi să ne îndreptăm cu toții spre scopurile noastre mergând pe drumul fericirii? 

Ceea ce puțini cunoaștem este că în realizarea unui scop este mult mai frumos drumul spre el, decât scopul în sine, atingerea căruia nu provoacă decât o euforie care nu durează mai mult de câteva clipe.

Drumul spre obiectiv este cel ce ne face mai puternici, mai inteligenți emoțional și mai încrezători în noi.

„Nașterea nu este unicul factor care determină felul de a fi al unui individ, ne spune Andree Roberti, viața și condițiile în care trăim ne fac să ne naștem de mii de ori, modelându-ne în continuu caracterul și personalitatea”. 

Hai să renunțăm la lamentări. 

Hai să căutăm soluții creative pentru problemele noastre. 

În loc să îi încărcăm pe cei dragi cu văicăreli, oameni care, cu siguranță, au și ei problemele lor, hai să ne bucurăm de timpul petrecut alături de ei, arătându-le afecțiunea și recunoștința pentru ceea ce sunt pentru noi și pentru că aleg să facă parte din viața noastră, deși au o mulțime de alte uși deschise. 

 Încă te gândești la cuvântul creativitate cu scepticism?

Îmi pare rău să constat că oamenii își reneagă latura creativă, pentru că o consideră, oarecum, inutilă pentru viața pe care o duc. Și cred, cu fermitate, că dacă am apela cu toții la creativitatea noastră am trăi într-o lume mai bună. 

Creativitatea nu face lucrurile mai complicate, creativitatea îți dă mai multe soluții, care te-ar putea ajuta într-o măsură mai mare sau mai mică. 

Nu te-ai uimit niciodată de tine, în urma unei situații, în care ai reacționat instinctiv, câte soluții ți-au trecut prin minte după?

După ce i-ai reproșat profului că nu te-a apreciat corect, lăsându-ți emoțiile să dea buzna peste conversația voastră, nu-i așa că ai ajuns acasă și ți-au venit multe alte idei în minte care i-ar fi putut dovedi profului tău că ești mai sus de aprecierea lui? 

După ce te-ai certat cu unul din părinți, reproșându-i că nu aplică metode corecte de educație pentru tine, nu-i așa că ai intrat în camera ta și ți-au venit în minte replici mai inteligente, care ar fi făcut discuția voastră empatică unul la nevoile altuia?

Asta se întâmplă când renunțăm să ne ascultăm latura creativă. Astfel de momente am trăit cu toții în viață. Dar hai să nu mai permitem creierului reptilian din noi (care ne spune „Luptă sau fugi”) să ne înăbușe creativitatea. Avem dreptul să ne permitem mai mult timp pentru a gândi înainte de a răspunde instinctiv unei provocări. Avem dreptul să ne luăm timpul necesar pentru a crea toate soluțiile posibile „situațiilor-limită” care apar în existența noastră.

Mulți dintre noi nu își permit să fie creativi, pentru că asociază creativitatea cu complexitatea. Dar, a fi creativ nu înseamnă a te complica, dimpotrivă, înseamnă a face ca lucrurile să fie mai simple. 

Am să închei acest articol cu fraza legendarului muzician de jazz Charles Mingues: „Making the simple complicated is commonplace, making the complicated simple, awesomely simple, that’s creativity”. (A face din simplu complicat e un lucru firesc, a face din complicat simplu, minunat de simplu, înseamnă creativitate).

P.S. Am preferat să scriu toate citatele în limba engleză pentru că mi se pare că sună mai frumos în limba în care au fost create, decât traduse.