Relaxează-te, nu încerca să le controlezi pe toate

Agitați într-o lume agitată

M-am surprins de multe ori exagerat de agitată, dornică de a controla totul cu putință din jurul meu, cu dorința nebună de a reuși să le fac pe toate.

Mi-am dorit întotdeauna multe lucruri de la viață și cea mai frecventă cauză a situațiilor stresante din viața mea au fost provocate nu de activitățile pe care mi le asumam, nici de proiectele în care mă implicam, ci de non-acțiune, da, de perioadele în care mă găseam prinsă într-o rutină zilnică sau perioadele de odihnă în care pur și simplu aveam tendința de a-mi căuta ocupație chiar și când îmi propusesem să mă relaxez.

Și nu mă critic, acestea sunt atuurile mele, care mă înalță în ochii mei: dorința de acțiune, dorința de implicare și tendința continuă spre evoluție. Și afirm, cu toată ardoarea, acesta nu e un minus, să vrei să fii mai sus azi decât ai fost ieri e dorință demnă de oamenii inteligenți spiritual, care știu că viața e o scară lungă și că fiecare perioadă a vieții înseamnă o treaptă pe care merită să pășești cu demnitate, cu mândrie și cu sentimentul împlinirii de sine. Ador acești oameni, mă ador pe mine :) pentru această maturizare intelectuală de care dau dovadă, doar că...

Cu cât mai mult de agiți să le faci pe toate, cu atât mai greu îți este să te concentrezi pe un anumit lucru, care este într-adevăr important pentru tine la momentul de față

Nu am crezut niciodată în soartă, am crezut, asemenea spuselor lui Anatol Basarab (psiholog român de o înaltă valoare), că există destin, care provine de la cuvintele „des” și „țin”, adică ceea ce faci în mod constant reprezintă destinul tău. Spune-mi ce obiceiuri ai și îți voi spune cine ești.

Spune-mi cum îți organizezi ziua, ce ocupații ai în ea, cât de des faci ceea ce vrei să faci cu adevărat și îți voi spune ce viitor ai în față.

Nu e nevoie să fii o clarvăzătoare, nu e nevoie să ghicești în cafea, orice om are în față un viitor, care va fi rezultatul a ceea ce face, rezultatul a ceea ce este azi și rezultatul a ceea ce crede că va fi mâine.

De aceea, e minunat să ne propunem multe obiective, e extraordinar să gândim în stil mare, doar că dilema cu care ne confruntăm toți viețuitorii acestei planete este că ne dorim tot, și cât mai repede... Ne dorim să plantăm azi un pom și peste o săptămână să gustăm din roadele lui dulci, zemoase, frumoase și demne de admirat.

Ne dorim, ne dorim, ne dorim... și ce se întâmplă când ne dăm seama, în urma unei realizări râvnite, că de fapt ceea ce am obținut nu este exact ceea ce m-ar face fericit? Iar ne dezamăgim, iar ne stabilim obiective, iar muncim pentru ele și vai, iar obținem același rezultat... bucuria unei satisfaceri de moment, ce naște o frustrare și mai mare.

Și unde ne plasăm noi în toată povestea asta? De ce încercăm să le facem pe toate, concomitent, uitând de noi, de dorințele noastre ascunse și îngropate în noi, de ce uităm să trăim? Ai să îmi spui că grijile vieții sunt prea mari, că normele sociale sunt prea ridicate, că cercurile sociale în care te învârți au standarde înalte pe care trebuie să le atingi... Da, așa e lumea în care trăim, întrebarea însă e: Și tu ce rol ai în viața ta atunci? Cât ai să alergi să îndeplinești așteptările lumii în care trăim? Oprește-te puțin, așează-te și meditează:

Ești astăzi ceea ce îți dorești cu adevărat să fii?
Răscolește în interiorul tău, ce dorințe arzătoare ai acolo pe care le-ai înăbușit pentru că te-ai grăbit să îți trăiești viața în stilul lumii în care te afli?
Tot ce ai acum te face fericit cu adevărat?
Asta e viața pe care ți-ai dorit-o de mică?

Dacă răspunsurile la aceste întrebări îți aduc sentimente de regrete și de frustrări, atunci mai revizuiește o dată planul vieții tale. Niciodată nu e prea târziu să faci ce îți dorești, întotdeauna însă e prea devreme să renunți la tine.

Eu am renunțat de multe ori la mine, pentru că, după cum consideram atunci, nu era momentul potrivit să trăiesc ceea ce îmi doream, am renunțat la mine pentru binele oricui mi se cerea, eram prima care îmi spuneam mie NU, pentru că altcineva avea mai mare nevoie de mine atunci decât aveam eu.

Și asta nu m-a făcut mai fericită, asta nu mi-a adus apreciere mai mare față de cei din jur, asta nu m-a făcut să par mai generoasă în fața nimănui. Și știi de ce? Pentru că nimeni, dar absolut nimeni, nu are mai mare nevoie de tine ca tine însuți, nimeni nu are nevoie de jertfele tale, nimeni nu-ți cere să te sacrifici, este alegerea ta să renunți la proiectul cu numele EU și să te implici în oricare alt proiect cu un nume străin. Este ca și cum ai avea o idee care te-ar putea face milionar, iar tu din generozitate i-ai da-o iubitului tău sau prietenei tale cele mai bune, pentru a se folosi ea de ideea ta, pentru a crea imperii din creativitatea ta. Îți dai seama cât de puțin ne iubim dacă ajungem la așa sacrificii? Îți dai seama că suntem în stare să renunțăm la noi, pentru a fi acceptați de cei din jur? Și totul dintr-un singur motiv, că ne e frică să ne fim cei mai loali aliați. Păcat, că uneori numai durerea este cea ce ne învață acest lucru.

"Nu lăsa lucrurile importante din viața ta la mila lucrurilor neimportante" (Goethe)

„Vai, câte mai am de făcut!”,  „Vai, câte nu am reușit să fac?”.  Așa te trezești dimineață? Și când faci totalurile zilei, ce descoperi? Că timpul a trecut, nu mai știi nici tu sigur pe ce, știi doar că iar nu ai făcut ceea ce ți-ai dorit cel mai mult pentru tine... Iar nu ai mai citit niciun rând din cartea ta preferată, iar ai amânat coaching-ul referitor la o temă ce te interesa, iar nu ai scris articolul pe care ți l-ai dorit atât de mult să îl scrii, iar și iar și iar... acum însă ești prea obosit să te gândești la toate astea, pentru că mâine e o nouă zi și mâine o iei de la capăt?

Trezește-te, cât ai să reziști așa, om prețios ce ești? Eu m-am uimit de multe ori, seara, căzută pe spate de oboseală, adormind cu gândul că am făcut prea multe lucruri importante pentru alții și mai puțin importante pentru mine.

Vreau să ajut cumva oamenii care citesc tot ce scriu eu, de altfel nu îmi permit să scriu ceea ce nu am trăit eu. Știi ce m-a ajutat pe mine? Să îmi planific ziua. Cum? În fiecare seară îți faci programul pentru a doua zi, din momentul în care te trezești până seara când te pui la somn. Important este să nu uiți niciodată să te incluzi pe tine în el, adică chiar dacă vii de la serviciu obosit, odihnește-te puțin și rezervă-ți o oră pentru a citi ceva pentru dezvoltarea ta, nu lăsa nicio zi să treacă pe lângă tine fără a citi ceva benefic pentru tine, poate ai ochii obosiți și nu o mai poți face și pe asta, atunci ascultă un material audio pe un subiect ce te interesează.

Știu, e greu, e obositor, dar asta e unica metodă, și cea mai eficientă, crede-mă, pentru a crește și pentru a obține tot ce îți dorești. Psihologul John Leddon spunea că disciplina în sine începe adesea dureros, dar durerea este temporară, în timp ce progresul este permanent.

Nu uita, om frumos, că nu te-ai născut doar pentru a lucra și a face bani, te-ai născut pentru a duce la bun sfârșit cel mai important proiect din viața ta, proiectul cu numele EU, te-ai născut pentru a te simți valoros și pentru a da valoare celor din jur prin ceea ce faci și te pasionează.

Poate acum nu trăiești încă din ceea ce te pasionează, dar nu renunța niciodată să trăiești frumos și să faci ceea ce îți aduce plăcere. Eu îți doresc să fii mereu inspirat, în tot ceea ce faci, dar să ai cea mai mare inspirație în dorințele tale minunate, oricât de banale ar fi ele, oricât de irealizabile ar părea, tu ești cel mai mare magician al vieții tale!

Și am plăcerea să închei acest articol cu un citat din cartea lui Joseph Murphy „Puterea subconștienului nostru”, lectură căreia mi-a dezvăluit multe taine ale lumii mele interioare: „Niciun practician al științelor mentale sau al religie, niciun psiholog sau psihiatru, niciun medic nu a vindecat vreodată vreun bolnav. Aceștia au rolul doar de a înlătura blocajele fizice sau mentale, care împiedică manifestarea energiilor benefice. Adevărata forță curativă este Natura, Viața, Inteligența creatoare sau Puterea Subconștientă”.