vineri, 6 decembrie 2013

7 lecții valoroase învățate de la un singur om



În viața fiecăruia dintre noi intră și ies oameni diferiți. Unii se grăbesc să plece, alții își doresc să rămână, alegând să ne fie mereu alături, în orice circumstanță. 

          Nu avem ce le reproșa celor care aleg să plece din gara vieții noastre. Toți avem trenuri de prins, avem visuri de atins, iar timpul este limitat și zborul nu așteaptă pasagerii care se rețin. 

         Să lăsăm oamenii care au alte zboruri de prins și să ne bucurăm de cei care aleg să ne fie alături, deși, poate, o mulțime de alte uși se deschid în fața lor. 

          Am învățat multe, de-a lungul timpului, din relațiile cu oamenii. Am trăit nu doar emoții constructive, dar și nocive în relațiile mele, mai ales în cele de iubire. Frică de a pierde, gelozie, dependență emoțională, hipersensibilitate, dorința de a poseda - sunt puținele din emoțiile care le-am lăsat să facă parte din mine în anumite momente ale vieții mele. 

Astăzi, cine mă cunoaște, i-ar fi greu să creadă că, cu câțiva ani în urmă, am fost o persoană posesivă, exagerat de geloasă și dependentă de părerile partenerilor din viața mea. 

Este extraordinar însă, faptul că toate aceste „patologii” se tratează, atunci când te decizi să nu te mai ascunzi de ceea ce te distruge, ci, din contră, să iei inițiativa și să tratezi ceea ce te doare. Căci am mai spus-o și o voi spune cu orice ocazie că nicio rană nu se vindecă dacă nu este tratată.

Iluzia uitării unei probleme este una dintre cele mai terorizante boli sufletești. „Lăsarea unui fapt neplăcut în colțul cel mai îndepărtat al memoriei, spune Andree Roberti, în cartea sa „Cum să te psihanalizezi singur”, nu duce la dispariția lui. Iluzia uitării are, de obicei, consecințe mult mai grave decât ceea ce încercăm să uităm. Faptul respectiv nu va dispărea, dimpotrivă, va țâșni mai târziu, monstruos transformat și de nerecunoscut”.

Eu mi-am tratat durerile și am rămas cu temele însușite în urma lor. E simplu argumentul de ce am hotărât să o fac: obosisem să schimb personajele din aceeași poveste...

Când ți se pare că le știi pe toate, viața îți trimite un om, care să îți dovedească că mai ai multe de învățat, nu doar autodidact, ci și de la cei care intră și ies din gara vieții tale.

E impresionant faptul că atunci când te aștepți mai puțin, cunoști oameni deosebiți care, fără a avea un scop în sine, îți pot da atâtea lecții de viață prețioase. 

Se spune că atragem persoane și situații care se aseamănă cu noi în diferite etape ale evoluției noastre. Iar asta este un lucrul evident, dacă analizăm mai bine situațiile.

Important este să ne învățăm lecțiile, pentru a nu fi nevoiți să trecem peste aceleași situații deosebite ca circumstanțe, dar asemănătoare ca sens. 

De aceea, am hotărât să îți împărtășesc 7 lecții valoroase pe care le-am învățat de la un om deosebit ce face parte din viața mea și căruia îi sunt recunoscătoare. E omul care mă inspiră și mă face să mă descopăr frumos în puținele clipe petrecute împreună.

Lecția Nr. 1
Dacă ești cel mai deștept din grupul tău de prieteni, înseamnă că nu faci parte din grupul potrivit...

Cred că nu sunt unica persoană din lumea asta care adesea a ales cercurile de oameni, în care s-ar fi simțit oarecum mai superior. Cu siguranță suferi de un complex de inferioritate (de care am suferit și eu) dacă te simți mai bine în astfel de cercuri. 

Lecția Nr. 2
Umorul este cel mai înalt nivel al creativității în „situațiile – limită”  

Deși sunt un om foarte optimist, m-am gândit foarte rar la umor ca la o metodă de rezolvare a problemelor (în schimb ironia este prietenul meu nr. 1:).  Dar, am descoperit că orice situație de conflict are o soluție, dacă știi unde să folosești umorul.

          Lecția Nr. 3
Să fii gol cu adevărat în fața cuiva nu înseamnă să îți dai hainele jos și să faci sex. Să fii gol în fața cuiva înseamnă să îți deschizi sufletul acelei persoane, lăsându-l să intre în spiritul tău, gândurile, fricile, visurile și speranțele tale.

Cred că aici nu mai ai nevoie de niciun comentariu :)

          Lecția Nr. 4
„Niciun om nu are dreptul să privească pe altul de sus, decât atunci când trebuie să se aplece să îl ajute să se ridice” (G. Garcia Marquez)

Oricât de inteligenți am fi, pe orice treaptă socială ne-am afla în acest moment, nu avem dreptul să ignorăm, să criticăm sau să evităm pe cei mai jos ca noi. Tot ceea ce avem azi, mâine putem pierde. Atunci cine vom fi, cum ne vom simți când cineva ne va trata la fel? 

Tot ce ne aparține cu adevărat în această viață este personalitate, nivelul nostru de evoluție, datorită căreia putem reuși să ne ridicăm de oricâte ori va fi nevoie de jos, pentru a ajunge mai sus decât am fost. În afară de personalitatea noastră niciun lucru obținut nu are termen de garanție pe viață.

          Lecția Nr. 5
Funcționezi la fel și singur și într-o relație de cuplu, dacă ai căpătat destulă inteligență emoțională până acum. 

Nu e nevoie să pui nicio mască pentru a părea perfectă alături de partenerul tău. Nu e nevoie să fii ceea ce nu ești. Poți fi la fel: nebunatică, gingașă, curajoasă, optimistă etc. Dacă simți nevoia să fii altfel decât te percepi tu, atunci cu siguranță, nu ești în relația potrivită.

          Lecția Nr. 6
 „Fiecare are o părere, dar în cele din urmă părerea unui om poate pune în mișcare lumea” (Napoleon Hill)

Da.  Părerea mea, părerea ta CONTEAZĂ. 

Da, ai dreptul să insiști asupra părerii tale, pentru că ea poate schimba lumea.
Ideile tale pot crea imperii. 

Aud de multe ori oameni, care deși, au o mulțime de idei creative, renunță să le asculte, le ignoră, pentru că „trăim într-o altă realitate”, în cea în care supraviețuirea este punctul marcat cu Bold în planul vieții noastre. 

Oare când vom înceta să supraviețuim, ignorându-ne pasiunile și ideile creatoare?

          Lecția Nr. 7
Empatia este cea care stă la baza relațiilor dintre oameni.

Am compătimit întotdeauna oamenii mai triști ca mine. 

Ceea ce nu am știut până acum este că există o diferență foarte mare între a compătimi și a empatiza. A fi empatic la nevoile unui om înseamnă nu doar a îl compătimi, ci și a-l ajuta în măsura în care poți. Iar a ajuta la rândul său, nu înseamnă a-i da omului „peștele prins”, ci a-i da o undiță pentru a face el rost de pește. 

Dar cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învețe fiecare dintre noi este că unica persoană căreia trebuie să îi fii fidel toată viața ești TU. Pentru cei care nu știu, a-ți fi fidel înseamnă a nu te părăsi niciodată, în orice situație te-ai afla. Asta e cea mai autentică lecție dintre toate. Lecția asupra căreia nicio forță din această lume nu are putere. 

Tu ce lecții ai învățat de la oamenii din viața ta?

2 comentarii:

  1. sunt multe insa voi relata 5 dintre ele f importante pe langa multe altele:
    1. Intotdeauna este bine sa stii PE CINE asculti, dar chiar si asa....de la orice om avem ceva de invatat.

    2. Relaxarea in fiecare saptamana are un rol benefic ce se va infatisa in toate aspectele vietii.

    3. De cerut intotdeauna mici favoruri/idei/sfaturi de la cei din jur care au reusit si sunt example.

    4. Intotdeauna sa iti cunosti scopul cand vrei sa realizezi ceva, cat de infim ar parea.

    5. Timpul petrecut de calitate in diverse proiecte, realizarea de sine, evolutia/contributia in activitatile desfasurate sunt mult mai importante decat banii. Acestia vin si se duc insa timpul nu se recupereaz niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, multumim pentru inca 5 lectii valoroase! :)

    RăspundețiȘtergere